Munca repetitivă nu are o linie separată în buget. Se ascunde în salarii, în ore suplimentare și în greșelile corectate a doua zi. De aceea pare gratuită, deși e una dintre cele mai mari cheltuieli ale unei firme mici.
Formula simplă
Ai nevoie de patru cifre: câți oameni fac munca, câte ore pe săptămână îi dă fiecare, cât costă o oră (cu taxe) și cât din această muncă urmează reguli clare.
Înmulțești oamenii cu orele și cu 4,3 săptămâni și afli orele pe lună. Înmulțești cu costul orei și afli banii. Partea care urmează reguli e cea pe care o poate prelua un agent.
Un exemplu din practică
Să zicem că 6 oameni dau câte 8 ore pe săptămână introducerii facturilor, răspunsurilor la aceleași întrebări și rapoartelor. Asta înseamnă peste 200 de ore pe lună, adică mai mult decât un post întreg.
Dacă jumătate din această muncă urmează reguli, ai un om întreg care lucrează doar ca să mute date dintr-un loc în altul.
Ce nu intră în calcul, dar contează
Cifra de mai sus e minimul. Nu include costurile care se văd mai greu:
- Greșelile de tastare care ajung la client sau la contabil
- Răspunsurile întârziate care pierd o vânzare
- Oamenii buni care pleacă pentru că se plictisesc
- Deciziile luate pe rapoarte vechi de o săptămână
Ce faci cu cifra
Nu automatiza tot. Ia procesul care mănâncă cele mai multe ore și urmează cele mai clare reguli. Acolo un pilot își recuperează costul cel mai repede, iar echipa vede imediat diferența.
Pe scurt
- Munca repetitivă e o cheltuială reală, doar că nu are factură.
- Calculul: oameni × ore × 4,3 × cost orar.
- Începi cu procesul cu cele mai multe ore și cele mai clare reguli.